- Strungar de meserie, Rudolf se simțea cel mai bine pe postul de half centru, din pricina spațiului pe care-l avea, fiind, de atlfel, recunoscut pentru jocul său precis, tehnic, dar mai ales pentru pasele sale lungi, prin care dădea startul iureșului de 15 minute al Ripensiei, lansându-i pe extreme fie pe Bindea, fie pe Dobay.
- „Fachirul”, care poate fi folosit cu sensul de hipnozator, scamator sau îmblânzitor al animalelor de la circ, s-a lipit ca o etichetă de Rudolf Kotormany în urma unui turneu. Debutant pe postul de half centru, Kotormany i-a iritat la culme pe adversari prin faptul că ajungea mai tot timpul primul la minge, iar mai apoi, cum spun fotbaliștii, „o ascundea”. Unul dintre frații Stroc, jucător la Târgu Mureș, care nu l-a putut depăși pe timișorean, i-a spus că este fachir, denumire preluată ulterior atât de coechipieri, cât și de prietenii din afara terenului sau de presa sportivă. Însă „Fachirul” avea să se transforme în „Bebi” peste șapte ani, atunci când Dobay, coechipierul său de la Ripensia, l-a poreclit astfel după numele unui elefant de la un circ cehoslovac.
- Rudolf Kotormany s-a remarcat și prin jocul său aerian. La unele lovituri libere, ripensiștii alegeau să nu facă zid în fața mingii, folosindu-l ca „obstacol” doar pe „Fachir”. Detenta sa era impresionantă, mai toate mingile lipindu-se de el. „Ripensia nu făcea zid la loviturile libere, deși zidul era deja la modă. În schimb, Kotormany se plasa singur la 9 metri de locul execuției. Simțea mingea, indiferent de viteză, și punea capul. Aproape toate mingile se izbeau de capul său. Și, fiindcă a venit vorba despre jocul de cap, trebuie să recunoaștem că acela al lui Kotormany a rămas neîntrecut. Ani la rândul a făcut să dispară ca prin farmec mingi de pe capul lui Sindelar sau Sarossy. Kotormany a dominat tot terenul. Avea o detentă impresionantă, scotea mingile din careul propriu și era foarte periculos în careul advers, îndeosebi la cornere”, avea să spună fostul său coleg, Blasius Hoksary, în cartea „Ripensia – nostalgii fotbalistice”.
- După ce a câștigat pe plan național tot ce se putea cu Ripensia Timișoara, alegându-se totodată cu multe accidentări, printre care și o fisură a gleznei piciorului stâng după o finală de campionat național împotriva lui Venus București, Kotormany a agățat ghetele în cui și s-a făcut antrenor.
- De la Fortuna, Kotormany trece la Chinezul Timișoara, fiind descoperit de conducerea acestui club, care timp de o perioadă mai lungă i-a urmărit evoluția. S-a consacrat pe postul de half-centru, deși, inițial, fusese folosit în partea stângă. ˝Mi-a plăcut extraordinar să joc half-centru, deoarece aveam foarte mult câmp de acțiune, pe care-l stăpâneam cu ușurință; de acolo au pornit marile satisfacții˝, rememorează ˝Fakirul˝ începutul său la Chinezul Timișoara.
- Rudolf Kotormany era considerat ˝stăpânul terenului˝, acestă dominând centrul terenului. Se spunea despre el că evolua fără greşeală. Nici o mişcare făcută în zadar, nici o lovitură irosită. Nu alergă fără sens, nu se pripea şi, apărând mereu în calea balonului, lovea mingea cu capul, cu călcâiul, cu genunchiul, latul ori şiretul, trimiţând mingea exact acolo unde dorea.
Bebi, cum l-a poreclit Dobay după numele unui elefant al circului ˝Kludsky˝, a înscris cel mai important gol al său pentru Ripensia într-o partidă cu Rapid. Bindea a centrat din corner, iar mijlocaşul nostru s-a înălţat cu o detentă incredibilă peste apărarea adversă, lovind balonul cu o asemena forţă încât portarul advers, Petrică Rădulescu, nici n-a zărit mingea intrând în plasă.
- évi bajnoki idényben a hatszoros országos bajnok Temesvári Kinizsi együttesének tagjaként tűnik ki. A bátor, az önuralommal, a különös testi és szellemi képességekkel rendelkező Kotormány Rudolf a lila-fehér csapat tagja, amikor Fakírnak nevezik el. Egy Marosvásárhelyen játszott Maros–Kinizsi mérkőzésen a válogatott Ströck-testvérek közül István megrója öccsét, Bélát, amiért rendre alul marad a keményen focizó hátvéddel szembeni küzdelemben. Béla így válaszol: „Te nem látod, hogy Rudinak beton feje és két műlába van. Ő egy igazi fakír!” Ezután Kotormányt eredményes sportolói pályafutásának végéig csak Fakírnak szólítják. A becenév hallatán nem érzi sértve magát, állítván, hogy „Én vagyok a bátor, a vakmerő és a csodatevő Fakír!”