- Jucător tehnic pentru care mingea nu mai avea niciun secret, însă și o forță fizică de luat în seamă (de unde și porecla ”Tancul din Balcani”), Grațian Sepi a fost întotdeauna de părerea că fotbalul e mai mult știință decât artă, conform descrierii făcute de Cristi Alexiu în cartea ”Ripensia – nostalgii fotbalistice”, și făcea exerciții nesfârșite la antrenamente, insistând asupra voleurilor și a șuturilor din afara careului.
- Se transferă în 1934 la Venus, iar în ultimul an petrecut la trupa din Capitală, în 1937, devine pentru prima dată campion național. Inspirat, revine pe meleagurile natale și reușește să ia cu Ripensia încă un titlu, fiind al doilea la rând pe care-l cucerește. Era considerat unul dintre cei mai buni jucători ai României pe postul de centru atacant. Spre finalul carierei a evoluat la Metalosport Cugir, unde a început să fie și antrenor, funcție pe care a ocupat-o mai apoi și la CFR Timișoara.
- Sepi II era considerat un jucător tehnic, care „îmblânzea” cu lejeritate mingea. În același timp reușea să se impună și prin forța fizică, de unde și-a tras și porecla de „Tancul din Balcani”. „Părea că lucrul cel mai simplu din lume este, pentru el, să treacă mingea printre cinci adversari, să strecoare subtil până în fața porții și de acolo să lovească balonul din plin și necruțător”, l-a descris Cristi Alexiu în cartea Ripensia – Nostalgii fotbalistice. Grațian Sepi a fost respectat pe teren și grație fair-play-ului ieșit din comun de care dădea dovadă.
- Se spune că era un dribleur rafinat, dând impresia că nu depune niciun efort pentru a-și depăși adversarii. ˝Părea că lucrul cel mai simplu din lume este, pentru el, să treacă mingea printre cinci adversari, să se strecoare subtil până în fața porții și de acolo să lovească balonul din plin și necruțător˝, menționează Cristofor Cristi Alexiu.
- La finele unui 2-2 împotriva naţionalei Elveţiei, la Berna, selecţionerul Octav Luchide îi semnează următorul autograf: ˝Căpitan al echipei naţionale la 20 de ani nu poate fi decât un mare jucător˝. Tot după partida din Elveţia, Sepi este abordat de preşedintele clubului Young Boys Berna, care îi propune transferul, oferindu-i un salariu uriaş faţă de veniturile din România. Tânărul bănăţean refuză însă, invocând motivul terminării studiilor universitare de la Cluj.